Profesorul de eficienta administrativa

Omul caruia, Germania i-a oferit Crucea Federala de Merit. Italia i-a dat „Ordinul National”. Austria l-a decorat cu Ordinul de Merit. Alt ordin de merit l-a primit din partea Marelui Ducat de Luxemburg. Belgia l-a numit ofiter al coroanei. Pana si noi, atat de zgarciti in a ne recunoaste valorile, l-am facut Cavaler al Ordinului National „Steaua Romaniei”.

Ce premiau toate aceste cancelarii? Nu un mare artist ori sportiv, ci un om care a excelat acolo unde suferim cel mai tare: in plan administrativ. Pare greu de crezut, in Romania lui 2014, ca mai avem si oameni care sunt atat de buni gospodari incat servesc de exemplu lumii civilizate. Cum greu de crezut a fost si faptul ca un orasel romanesc, de doar 150.000 de locuitori, poate fi Capitala Culturala Europeana. Cu toate acestea, s-a intamplat, in 2007. Inaintea unor mega-orase precum Liverpool, Istanbul sau Marsilia.

Adevarat profesor de eficienta si seriozitate administrativa, nu este de mirare ca a ajuns sa fie votat cum politicienii nostri nici in vis nu spera: la primul mandat, in 2000, a castigat primaria cu 70 % din voturi. Vi se pare mult? Lui nu i s-a parut, asa ca mandatul urmator l-a castigat cu aproape 90 % din voturi! Pentru el a devenit ceva normal ca macar trei sferturi dintre cei pe care ii reprezinta sa puna stampila pe numele lui. In schimb, el le-a pus orasul pe harta Europei super – civilizate.

Nu trebuie sa fii vreun geniu pentru a vedea ca in Romania de astazi lucrurile merg intr-o directie gresita. Ca am ajuns, in 2014, sa fim pe locul 51 intr-un clasament care masoara calitatea vietii. Ca suntem depasiti pana si de vecinii nostri, Bulgaria si Ungaria. Nu trebuie sa fii vreun geniu pentru a vedea ca, dupa sapte ani de cand am fost primiti in Uniunea Europeana, suntem departe de standardele ei. Traim prost desi avem o tara frumoasa si bogata.

Traim prost pentru ca e prost administrata. Ca si cum am sta in gradina Edenului si am muri de foame in timp ce ni se strica fructele in copaci. Nu ca n-am sti ori n-am vrea sa le culegem, dar nu avem scari cu care sa urcam la ele si cosuri in care sa le punem. Si nu le avem pentru ca omul care trebuia sa ni le asigure a risipit toti banii pe studii de fezabilitate sau analize de oportunitate. Sau pe lefuri grase date acolitilor sai.

In vremuri de grea cumpana, tara noastra a avut noroc de oameni providentiali. Unul dintre ei a fost regele Carol I, cel care, intr-o domnie de 48 de ani, ne-a castigat independenta si a pus bazele Romaniei moderne. Cat de important s-a dovedit pentru noi o dovedeste topul „Mari romani”, unde a fost votat pe a doua pozitie, dupa Stefan cel Mare! De un om providential avem nevoie si in momentul de fata. Iar cel caruia Germania, Italia, Austria sau Belgia i-au recunoscut deja calitatile administrative este de aceasta data in curtea noastra.

Nu trebuie, ca acum 148 de ani, sa cautam in alte tari solutia salvatoare. Spre deosebire de Carol I, Klaus Johannis nu trebuie sa se adapteze la realitatile noastre. Le cunoaste si, mai mult decat atat, a dovedit deja Europei ca are solutii.

Un vechi proverb german spune ca „Un profesor este mai bun decat oricate carti”. Klaus Johannis a dovedit ca poate fi mai mult decat un bun profesor de fizica. Poate fi si un exceptional profesor de eficienta administrativa.

Mai mult, cred ca stie si poate sa ne predea cea mai importanta lectie: cea a modernizarii Romaniei. O lectie a prosperitatii si a demnitatii pe care o asteptam de mult. Doar ca pana acum nu prea a avut cine sa ne-o predea.

De ce avem nevoie de Klaus Johannis? Pentru ca avem extrem de multa treaba si nu ne mai putem permite pasi gresiti.

Ca o paranteza de final, o intrebare: am inteles ca familia Iohannis e atestata ca traieste in Romania de cel putin 500 de ani. Cati dintre candidatii la functia de presedinte se mai pot lauda cu lucrul acesta?

Anunțuri