Mică năvală de investitori străini în Galaţi

Campania asiduă, de milioane de euro, menită să dezvolte Galaţiul pare să dea roade. Dacă la nivelul turismului de moteluri sau pensiuni înregistrăm un regres (o scăderea a numărului de nopţi de cazare vândute curpinsă între 25 şi 40% în ultimul an faţă de perioada precedentă), nu acelaşi lucru se poate spune despre investitorii străini. Numărul celor care au văzut oportunităţile de afaceri din Galaţi aproape s-au dublat în ultima perioadă.

Astfel, conform datelor de la Registrul Comerţului, în mai 2014 au fost înmatriculate nu mai puţin (dar nici mai mult) de 10 firme cu participare străină la capitalul social. Aportul de capital a fost pe măsură: 1.800 de lei, 557 de dolari şi 80 de cenţi plus 407 euro şi 40 de cenţi. În total, dacă ar fi să ne raportăm doar la moneda europeană, cei zece investitori au adus în economia locală un aport de capital de nu mai puţin de 1226 euro şi 90 de cenţi. Cam cât cheltuie într-un restaurant de lux primarul Marius Stan pe masa pe care o dă cadou, din când în când, consilierilor fideli.

Comparativ cu aceeaşi perioadă a lui 2013, putem spune despre noii investitori că sunt mai mulţi, dar mai proşti. Astfel, în mai 2013 doar şase investitori străini poposeau pe meleagurile noastre. Sumele cu care sperau să astâmpere seceta economică locală erau 10.900 de lei, 3.267 dolari şi 0 cenţi plus 2.519 euro şi 40 de cenţi. În total, convertind în moneda europeană, doar 7.393 de euro şi 2 cenţi au răspuns prezent la apelul de a investi în Galaţi. Cheltuind câteva milioane pentru a atrage câteva mii de euro, administraţia locală dovedeşte nu doar prostie crasă, ci şi o neglijenţă  criminală când vine vorba de banii noştri.

Anunțuri

Mega – investitor alungat din „lipsa de interes a autorităţii locale”

Prostia şi reaua – credinţă par a fi două din regulile de bază după care se ghidează administraţia politică locală. Mai nou, au realizat că ar putea să nu mai ardă (la propriu) gazul provenit din descompunerea deşeurilor menajere de la vechea groapă de gunoi. Şi că l-ar putea folosi, motiv pentru care Primăria Galaţi ar urma să întocmească săptămânile acestea un studiu de fezabilitate.

Reprezentanţii administraţiei locale sunt dispuşi acum să plătească din banii noştri pentru ceva ce au refuzat când era gratuit: în noiembrie 2011, pe fondul conflictului dintre Electrocentrale şi Apaterm, Dumitru Nicolae a decis că ar fi necesară o alternativă la monopolul gigacaloriei deţinut de Electrocentrale. Edilul a discutat cu suedezii de la Usitall, care s-au arătat dispuşi să investească 200 de milioane de euro într-o centrală pe bază de deşeuri. Municipalitatea trebuia să ofere doar terenul şi gunoiul. Extrem de interesaţi de proiect, suedezii au venit în aprilie 2012, la Galaţi, cu o delegaţie condusă de Excelenţa Sa dl. Anders Bengtcén, Ambasadorul Suediei în România.

Odată cu schimbarea primarului, s-a schimbat şi politica noii administraţii, care a deis că nu este oportună o asemenea investiţie. Sătui să tot bată la uşi închise, suedezii au renunţat la proiect în decembrie 2012. „Motivul pentru care am decis să stopăm discuţiile cu autorităţile locale din România este lipsa lor de interes. A fost dificil până să şi discutăm cu ei. Deşi reprezentantii municipalităţii au avut acces la toate informaţiile despre tehnologia Usitall o perioadă îndelungată, nu a existat niciun angajament din partea acestora faţă de planul nostru de investiţie, în ciuda faptului că soluţia noastra de cogenerare ar asigura, în doar câţiva ani, încălzirea apartamentelor din oraş la preţuri extrem de competitive, folosind doar deşeuri municipale. Din păcate, la nivelul autorităţilor locale nu există deocamdata un plan sustenabil pentru asigurarea agentului termic pe termen lung, la costuri mici sau în ceea ce priveşte impactul deşeurilor asupra mediului înconjurator”, declara atunci Mattias Philipsson, CEO Usitall.

Suedezii au o experienţă de peste 60 de ani în construcţia şi operarea centralelor de cogenerare ce functionează prin valorificarea deşeurilor municipale. Centralele lor sunt extrem de eficiente, cu un randamente de peste 90%. De altfel, potrivit reprezentanului Usitall, 4 tone de deşeuri ar reprezenta echivalentul 1 tone de petrol sau a 1,6 tone de carbune.

Termenul de execuţie avansat la discuţiile cu primarul Dumitru Nicolae era de doi ani. Astfel, dacă interese locale meschine nu ar fi blocat acest proiect, astăzi gălăţenii ar fi beneficiat din această toamnă de căldură din gunoaie, la un preţ mult mai mic faţă de frigul oferit de Apaterm şi Electrocentrale.

Milioane de euro pentru o gogoaşă turistică

În ultimii doi ani, milioane de euro din bugetul Galaţiului au fost risipite sub pretextul dezvoltării turistice sau atragerii de investitori străini. Serbările Galaţiului, galele de box sau de K1, sărbătoarea Sfântului Patrick al Irlandei sau cea a Dunării sunt doar câteva dintre exemplele ce au scos din vistieria Galaţiului aproximativ 2 milioane de euro. Rezultatul: avem în prezent de două ori mai puţini turişti decât Brăila iar afacerile micilor proprietari (de pensiuni sau moteluri) sunt în cădere liberă.

Astfel, dacă în perioada iunie 2012 – iunie 2013 toate pensiunile turistice gălăţene au vândut 4.800 de nopţi de cazare (o media lunară de 400 de nopţi), în perioada similară 2013 – 2014 au vândut doar 2.900. Cu o situaţie asemănătoare s-au întâlnit şi proprietarii de moteluri: dacă în intervalul iunie 2012 – iunie 2013 vindeau 6.725 de nopţi de cazare, anul următor au mai dat doar 5.300 de nopţi.

Singurii care au avut de profitat de pe urma nenumăratelor petreceri au fost proprietarii de hoteluri, în bună parte apropiaţi sau sponsori de campanie ai primarului Marius Stan, proprietari care au găzduit armatele de invitaţi plătiţi din banii noştri. În acest context, dacă în perioada 2012 – 2013 se consemnau în tot judeţul 130.000 de înnoptări în structuri de primire turistică, anul următor numărul lor total era de 140.000. Chiar şi aşa, suntem extrem de departe de performanţa obţinută de brăileni: aceştia au avut, în fiecare din ultimii doi ani, o medie de 235.000 de nopţi de cazare vândute.

Locurile de muncă, pe cale de dispariţie

Creşterea economică anunţată în ultimii doi ani s-a simţit în toată România, mai puţin în Galaţi. Astfel, dacă la sfârşitul mandatului vechii administraţii rata şomajului la noi era de doar 6,9% (iunie 2012), în doar şapte luni s-a ajuns la 9,5% (ianuarie 2013). De atunci şi până în prezent rata şomajului s-a păstrat în jurul celor nouă procente, motiv pentru care am ajuns la contraperformanţa de a fi fruntaşi la nivel naţional în acest domeniu.

Pentru a înţelege mai bine situaţia critică în care ne aflăm este suficient un singur exemplu: dacă în iunie 2013 judeţul nostru avea 109.360 angajaţi, în mai 2014 mai erau 109.075 salariaţi. Este ca şi cum s-ar fi închis, de exemplu, două unităţi de producţie de nivelul Intfor (care număra 135 de salariaţi anul trecut).